COPILUL SI TELEVIZORUL....

Un copil, rugandu-se, a spus asa:
Doamne, in seara asta, te rog ceva special.
Transforma-ma intr-un televizor, ca sa-i pot lua locul.
Mi-ar place sa traiesc cum traieste televizorul in casa mea.
Sa am o camera speciala, unde sa se reuneasca toata familia in jurul meu.
Fa sa fiu luat in serios.
Sa fiu in centrul atentiei, asa incat toti sa ma asculte fara sa ma intrerupa sau sa discute.
Mi-ar place sa mi se dea atentia deosebita care este acordata televizorului atunci cand ceva nu functioneaza...
Si sa-i tin de urat tatalui cand se intoarce acasa, chiar si atunci cand vine obosit de la munca.
Si mama, in loc sa ma ignore, sa stea cu mine cand e singura si plictisita.
Iar fratii si surorile mele sa se certe ca sa poata sta cu mine...

Si sa distrez toata familia, chiar daca uneori nu spun nimic.
Mi-ar place sa simt ca lasa totul deoparte ca sa stea cateva minute alaturi de mine.
Doamne, nu-ti cer prea mult.

Doar sa traiesc cum traieste orice televizor.

ce parere ai de aceasta rugaciune? pe vremea cand tu erai copil, cum te rugai?