POVESTEA VASULUI CRAPAT

O femeie batrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gât. Un vas era crapat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.
La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat îi era atât de rusine cu imperfecþiunea sa, si se simtea atât de rau ca nu putea face decât jumatate din munca pentru care fusese menit!
Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lânga izvor: "Ma simt atât de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pâna acasa!"
Batrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi."
"De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateaza casa."

Morala:
Crapatura vasului nu înseamna sfârsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit! Numarati-va binecuvântarile...!!


tu ce alte morala ai putea trage din aceasta poveste? care sunt acele "lucruri" care nu iti palc la tine sau la alti si le consideri defecte? ce alte utilitati le-ai putea gasi? ce s-ar intampla dk ai gasi o modalitate s-o faci? cum te-ai simti?

Trimiteți un comentariu

Mai nouă Mai veche