Jimmy facea schi inca din copilarie. Participase chiar la competitii de sarituri si se clasa de obicei printre primii. Era foarte multumit de sine si toti prietenii il admirau
Intr-o frumoasa dupa amiaza, era foarte fericit sa faca ceea ce ii placea sa numeasca schi de primavara, dar in urma unei miscari gresite a iesit de pe partie si s-a lovit de o stanca.
A avut nevoie de ajutorul salvamontistilor pentru a ajunge la poalele partiei si a trebuit sa fie dus la spital pentru ca avea un picior rupt.
Jimmy era foarte suparat sa termine sezonul in acest fel, dar isi spunea ca avea suficient timp pana la toamna urmatoare pentru a se vindeca.
I s-a imobilizat gamba in ghips si a fost nevoit sa se deplaseze cu carje. Toti apropiatii sai i-au sarit in ajutor pentru a-l sustine in aceasta experienta. Dupa patru saptamani i s-a scos ghipsul si si-a inceput exercitiile de fizioterapie, continuand sa se sprijine la mers de carje.
In cursul celei de-a cincea sau a sasea sedinte, terapeutul sau il sfatui sa mearga fara suport dar lui Jimmy ii era teama sa-si lase greutatea pe piciorul cu pricina; prefera sa pastreze carjele pentru ca cu ele se simtea in siguranta.
Apoi fizioterapeutul continuand sa faca exercitii cu Jimmy ii repeta ca era vindecat dar fara nici un rezultat. Prietenul nostru pastra mereu carjele.
In fine intr-o frumoasa dimineata de vara, iesind de la o sedinta de tratament, Jimmy dadu cu viteza drumul carjelor si o lua la fuga pentru a salva un copil care era pe punctul de-a fi lovit de o masina.
Purtand copilul in brate pentru a-l aduce la mama sa, isi dadu, dintr-o data, seama ca mergea pe ambele picioare, fara probleme si fara nici o ezitare.
Cu lacrimi in ochi mama copilului ii multumi pentru actul sau de curaj si ii spuse ca atunci cand il vazuse parasind clinica, credea ca era ranit, dar acum isi dadea seama sa se inselase, pentru ca avea in fata ei un tanar care parea in plina forma. La acestea Jimmy raspunse printr-o clatinare a capului si un suras enigmatic.
Intelesese riscul la care s-a expus actionand astfel, si-a dat seama de timpul pe care l-a pierdut si ca acum ar putea sa faca o multime de lucruri.
Reintorcandu-se acasa, citi in ochi bunicii sale adorate, bucuria da a-l vedea complet vindecat, plin de siguranta.
Simtiti ca va este frica sa incercati de unul singur, aveti nevoie de sustinerea celorlalti, a parintilor, sotilor, profesorilor, prietenilor?
Reamintiti-va ca si Jimmy era stapanit de frica, dar, fara ezitare a dat drumul carjelor pentru a salva un copil. Jimmy si-a redobandit siguranta de sine, increderea in sine.Si voi puteti!
Intr-o frumoasa dupa amiaza, era foarte fericit sa faca ceea ce ii placea sa numeasca schi de primavara, dar in urma unei miscari gresite a iesit de pe partie si s-a lovit de o stanca.
A avut nevoie de ajutorul salvamontistilor pentru a ajunge la poalele partiei si a trebuit sa fie dus la spital pentru ca avea un picior rupt.
Jimmy era foarte suparat sa termine sezonul in acest fel, dar isi spunea ca avea suficient timp pana la toamna urmatoare pentru a se vindeca.
I s-a imobilizat gamba in ghips si a fost nevoit sa se deplaseze cu carje. Toti apropiatii sai i-au sarit in ajutor pentru a-l sustine in aceasta experienta. Dupa patru saptamani i s-a scos ghipsul si si-a inceput exercitiile de fizioterapie, continuand sa se sprijine la mers de carje.
In cursul celei de-a cincea sau a sasea sedinte, terapeutul sau il sfatui sa mearga fara suport dar lui Jimmy ii era teama sa-si lase greutatea pe piciorul cu pricina; prefera sa pastreze carjele pentru ca cu ele se simtea in siguranta.Apoi fizioterapeutul continuand sa faca exercitii cu Jimmy ii repeta ca era vindecat dar fara nici un rezultat. Prietenul nostru pastra mereu carjele.
In fine intr-o frumoasa dimineata de vara, iesind de la o sedinta de tratament, Jimmy dadu cu viteza drumul carjelor si o lua la fuga pentru a salva un copil care era pe punctul de-a fi lovit de o masina.
Purtand copilul in brate pentru a-l aduce la mama sa, isi dadu, dintr-o data, seama ca mergea pe ambele picioare, fara probleme si fara nici o ezitare.
Cu lacrimi in ochi mama copilului ii multumi pentru actul sau de curaj si ii spuse ca atunci cand il vazuse parasind clinica, credea ca era ranit, dar acum isi dadea seama sa se inselase, pentru ca avea in fata ei un tanar care parea in plina forma. La acestea Jimmy raspunse printr-o clatinare a capului si un suras enigmatic.
Intelesese riscul la care s-a expus actionand astfel, si-a dat seama de timpul pe care l-a pierdut si ca acum ar putea sa faca o multime de lucruri.
Reintorcandu-se acasa, citi in ochi bunicii sale adorate, bucuria da a-l vedea complet vindecat, plin de siguranta.
Simtiti ca va este frica sa incercati de unul singur, aveti nevoie de sustinerea celorlalti, a parintilor, sotilor, profesorilor, prietenilor?
Reamintiti-va ca si Jimmy era stapanit de frica, dar, fara ezitare a dat drumul carjelor pentru a salva un copil. Jimmy si-a redobandit siguranta de sine, increderea in sine.Si voi puteti!
dupa,
Michel Dufour
Tags:
Motivational